Optiuni
Recomandari
Articole
Totul despre sexProiecţia psihologică
În psihologie proiecţia psihologică este un mecanism de apărare în care cineva atribuie altora propriile gânduri sau emoţii nedorite sau inacceptabile. Proiecţia reduce anxietatea permiţând exprimarea impulsurilor nedorite din subconştient fără a lăsa eul să le recunoască. Teoria a fost propusă de Sigmund Freud şi apoi rafinată de fiica acestuia Anna Freud.
Pentru a înţelege procesul să considerăm un soţ care are gânduri de infidelitate. În loc să se confrunte cu aceste gânduri în mod conştient, el proiectează în subconştient sentimentele asupra soţiei şi începe să creadă că ea este infidelă şi are o aventură. Astfel se poate vedea că proiecţia are legătură cu negarea, unicul mecanism de protecţie care este mai primitiv decât proiecţia. Soţul a negat o parte din sine care era disperată să iasă la suprafaţă. El nu poate face faţă propriilor tendinţe de infidelitate şi în loc de a face asta proiectează sentimentele asupra soţiei.
Peter Gay o descrie drept operaţia de a elimina sentimentele sau dorinţele pe care indivizii le consideră a fi inacceptabile, prea ruşinoa
se, obscene sau periculoase, atribuindu-le altora.Filosoful Ludwig Feuerbach şi-a bazat teoria religiilor în mare parte pe ideea de proiecţie, susţinând că ideea unei zeităţi antropomorfice este proiecţia exterioară a temerilor şi dorinţelor omului.
În lupta cu trauma psihologică mecanismul de apărare este adesea contra-proiecţia, incluzând o obsesie de a continua şi a rămâne într-o situaţie de reapariţie a traumei şi obsesia compulsivă a cauzei traumei sau proiecţiei acesteia.
Toate proiecţiile provoacă o contra-proiecţie când obiectul nu este conştient de calitatea proiectată pe acesta de subiect.
