Optiuni
Recomandari
Articole
Totul despre sexProfeţiile care se auto-împlinesc
O profeţie care se auto-împlineşte este o prezicere care prin simplul fapt că a fost făcută dă naştere la evenimente care o fac să fie adevărată.
Deşi exemple de profeţii care dat naştere la evenimente ce au dus la propria realizare se găsesc în literatură încă din Grecia şi India antică, sociologul Robert K. Merton din sec. XX este considerat că a venit cu denumirea de profeţii care se auto-împlinesc formalizându-i structura şi consecinţele.
Cu alte cuvinte este vorba de faptul în care o afirmaţie profetică falsă, o profeţie declarată ca a fi adevărată când de fapt nu este, poate fi suficientă să influenţeze oamenii prin intermediul fricii sau confuziei logice astfel încât reacţiile acestora să ducă la îndeplinirea profeţiei.
Conceptul creat de Robert K. Merton porneşte de la teorema lui Thomas care afirmă că dacă oamenii definesc anumite situaţii ca fiind reale atunci ele sunt reale prin consecinţele acestora.
Thomas susţine că oamenii nu reacţionează doar la situaţiile în care se află ci şi cel mai adesea la modul în care percep situaţiile şi înţelesurile care le atribuie acestora. De aceea comportamentul lor este determinat în parte de percepţia acestora decât de situaţiile respective. Odată ce o persoană se autoconvinge că o situaţie are o anumită semnificaţie, indiferent dacă are cu adevărat sau nu, ea va acţiona în consecinţă.
Merton a dus conceptul mai departe şi l-a aplicat la fenomenele sociale recente. Definirea publică a situaţiilor (profeţii sau predicţii) devine parte integrantă a situaţiei şi prin urmare influenţează cursul evenimentelor următoare. Acest lucru este specific situaţiilor care depind de oameni şi nu se regăseşte în natură în lipsa influenţei acestora.
Merton a ajuns la concluzia că singura modalitate de a întrerupe ciclul de auto-împlinire a profeţiei este de a redefini afirmaţia pe care se bazează iniţial falsa presupunere.
Exemplele sunt abundente în studiile teoriei disonanţei cognitive şi cele legate de teoria percepţiei sinelui. Oamenii îşi vor schimba adesea atitudinea pentru a se conforma cu ceea ce prezic public.
