Cum ar fi un programator ca preşedinte

Cum ar fi un programator ca preşedinte
Clasa politică românească este compusă dintr-o largă varietate de profesii. Funcţia supremă în stat a fost ocupată pe rând de un pantofar, un inginer hidrotehnician, un profesor geolog şi apoi iar de hidrotehnician, ca specialist în ştiinţa maselor fluide lipsite de minte. Acum avem de ales între un profesor avocat şi un căpitan de marină. Există o superstiţie cum că oamenii politici trebuie să aibă profesii de tip juridic sau economic, pentru că cică ar şti cum să respecte legile şi cum să conducă o organizaţie. Sau cum să fenteze legile, şi să conducă o organizaţie având în vedere interesul personal. Eu spun că asta e o prostie. Motivul pentru care avocaţii sau economiştii sunt cei mai activi în politică este pentru că ei sunt în general oameni care sau nu prea au de lucru, sau nu prea le place să muncească şi atunci intră în politică în scopul obţinerii unui ban nemuncit (dacă nu mă credeţi, gândiţi-vă la foştii voştri colegi de liceu care au dat la facultăţi economice sau la drept). De ce să nu punem un programator preşedinte? Doar pentru că ne apare în minte stereotipul omului neîngrijit, obsedat de calculator, care nu doarme noaptea, care preferă compania calculatorului companiei oamenilor? Nimic mai greşit. De fapt, un programator ar fi preşedintele ideal pentru România în aceste grele vremuri de tranziţie. Haidaţi să vedem nişte motive pentru care am dreptate. 1) Nu-i este scârbă de România. Spre deosebire de un anume preşedinte de tristă amintire, un programator adevărat (nu din cel care ştie numai Java şi C#) va vedea în România un sistem de calcul ceva mai vechi (gen 8086), şi va considera o adevărată provocare programarea lui, chiar folosind limbaje de nivel jos. Neîncrederea altora în capacitatea lui de a programa acest sistem va fi suficientă pentru a-l motiva pe calea obţinerii de performanţe maxime. 2) Are grijă ca sistemul lui să aibă cele mai noi componente. Componentele învechite fizic sau moral nu vor fi menţinute în sistem, şi în nici un caz în punctele cheie. Ele vor fi înlocuite cu componente noi, de ultimă generaţie, şi cât mai performante. Componentele vechi care încă sunt în stare de funcţionare vor putea fi folosite la construirea a diferite automate, de importanţă mai redusă, cum ar fi "sistem de măturare pe jos în oraş" sau "sistem de îngrijire a copiilor". Un programator adevărat nu va irosi resursele. 3) Se pricepe să convingă un sistem lipsit de inteligenţă să facă ceea ce trebuie. Calculatoarele sunt lipsite de inteligenţă, şi necesită multă răbdare pentru a le convinge să facă ceea ce vrei. De asemenea, dacă programul nu merge aşa cum vrea programatorul, acesta nu poate să dea vina pe nimeni, şi nu poate să folosească intimidarea pentru a obţine funcţionalitatea dorită, ci va trebui să se apuce să rescrie codul. Şi România este un sistem compus în mare parte din entităţi lipsite de inteligenţă (41% votează cu PSD, şi 15% cu PRM), cu comportament previzibil, deci se poate gândi un mecanism de programare a lor. 4) Nu-i este frică de schimbare. Pentru un programator schimbarea este zilnică, fie că este una mai mică, precum apariţia unui nou limbaj de programare, sau una fundamentală, ca schimbarea sistemului de operare. Un programator va transforma comunismul în capitalism cu aceeaşi uşurinţă cu care trece la Linux după ce a folosit Windows. El poate chiar să ţină cele două sisteme în paralel pe disc, folosind calităţile fiecare sistem la maxim (De exemplu una din facilităţile sistemului de operare Comunism este comanda "kill", cu care poţi să pedepseşti pe criminali sau pe traficanţii de droguri). 5) Nu va mai exista problema limbilor vorbite în administraţie şi în justiţie. Una din sursele de conflict dintre români şi minorităţile naţionale este utilizarea limbii acestora din urmă în administraţie şi justiţie. Un programator va vedea lipsurile evidente ale oricărei limbi, fie ea română, maghiară sau germană. Fiecare din aceste limbi suferă de ambiguitate, lucru extrem de grav când este vorba de lucruri serioase precum actele oficiale. Ele vor fi înlocuite cu un limbaj nou, portabil, lipsit de ambiguitate, iar frazele construite în acest limbaj vor avea o corectitudine demonstrată matematic. În acest mod se va elimina interpretabilitatea legilor, care este eterna sursă de nenorocire a persoanelor cinstite, de scăpare a persoanelor bogate, şi de îmbogăţire a avocaţilor. Avocaţii vor avea doar un rol de translator în acest limbaj, iar de judecător nu va mai fi nevoie pentru că soluţia va fi generată automat de un calculator. 6) Ştie să ia ce este bun de la alţii, şi să ţină ce e rău afară. Un programator este tot timpul conectat la Internet, şi are astfel acces la tot ce este nou şi bun în lume. El foloseşte programe de tip "firewall" şi "antivirus" pentru a se proteja de influenţele străine dăunătoare, şi deci este un bun cunoscător al politicilor de apărare a ţării. 7) Are experienţă în administrare economică şi militară. Păi toate jocurile de strategie pe care le-a jucat au fost degeaba? După cum puteţi vedea, un programator nu e aşa de rău ca preşedinte. Din păcate, la alegerile astea nu candidează nici unul, pentru că sunt prea ocupaţi. Nu mai munciţi atâta, programatorilor! Ţara are nevoie de voi!

(C) Axiologic Research SRL 2005