Pentru un răspuns bun


      Pentru un raspuns bun trebuie o intrebare buna  

pune o întrebare potrivită!

 

Acupunctura


Acupunctura

Acupunctura este o tehnică medicală chineză tradiţională de deblocare a chi-ului prin inserţia de ace în anumite puncte de pe corp pentru a echilibra forţele antagoniste yin şi yang. Chi-ul este o energie care se presupune că trece prin toate corpurile. Se consideră că această energie curge prin corp urmând 14 căi principale numite meridiane. Când yin şi yang sunt în armonie chi-ul curge liber prin corp iar persoana este sănătoasă. Când o persoană este suferindă, fie bolnavă fie rănită, există o obstrucţie pe unul dintre aceste meridiane. Medicina chineză tradiţională a identificat aproximativ 500 puncte specifice în care se pot insera ace pentru a obţine rezultate specifice.

Acupunctura se practică în China de mai bine de 2 000 ani (deşi unii cred că ar exista de 4 000 ani). Astăzi acele sunt îndoite, încinse sau chiar puse la curent electric slab, ultrasunete sau anumite unde de lumină. Dar indiferent de procedură, cercetările ştiinţifice nu au putut niciodată să demonstreze că deblocarea chi-ului prin acupunctură sau orice alte mijloace are efect asupra bolilor. Chi-ul este definit ca fiind nedetectabil de către metodele ştiinţei empirice.

O variantă a acupuncturii tradiţionale este reprezentată de terapia auriculară sau acupunctura urechii. Aceasta este o metodă de diagnosticare şi tratament bazată pe concepţia fără suport teoretic că urechea este harta organelor din corp. De exemplu, o problemă cu un organ cum ar fi ficatul se tratează prin inserarea unui ac într-un anumit punct de pe suprafaţa urechii care se presupune a corespunde organului respectiv. Noţiuni similare legate de o parte a corpului care este considerată a reprezenta o hartă a organelor sunt folosite în iridologie, irisul este harta corpului, şi reflexologie, talpa piciorului este harta corpului.

Medicina chineză tradiţională nu se bazează pe cunoştinţele fiziologiei moderne, biochimiei, nutriţiei, anatomiei sau altor mecanisme cunoscute de vindecare. De asemenea nu se bazează pe chimia celulei, circulaţia sângelui, funcţionarea nervilor sau existenţa hormonilor sau a altor substanţe biochimice. Nu există nici o legătură între meridianele folosite în medicina chineză tradiţională şi dispunerea organelor şi nervilor în interiorul corpului. Din cele 46 de reviste mediale publicate de Asociaţia Medicală Chineză nici una dintre acestea nu este dedicată acupuncturii sau altor practici medicale chineze tradiţionale. Şi totuşi, se estimează că între 10 – 15 milioane de americani cheltuiesc anual aproximativ 500 milioane de dolari pe acupunctură pentru a trata sida, alergii, astm, artrită, probleme cu rinichii şi vezica urinară, bronşita, constipaţie, depresie, diaree, ameţeli, răceli, oboseală, gripă, boli ginecologice, migrene, tensiune arterială mare, paralizii, sindrom post menstrual, sciatică, disfuncţii sexuale, fumat, stres, atac cerebral, tendinită şi afecţiuni ale vederii.

Studiile empirice asupra acupuncturii sunt încă la început. Astfel de studii ignoră noţiuni bazate pe metafizică şi caută să găsească legături cauzale între inserarea de ace în puncte de acupunctură tradiţionale sau netradiţionale şi efectele fizice. Chiar şi aşa mulţi doctori tradiţionali şi spitale oferă servicii de acupunctură drept terapie complementară. Şcoala de medicină de la Universitatea din Los Angeles, California, are unul din cele mai complexe cursuri de acupunctură din SUA destinate doctorilor licenţiaţi. Programul de 200 ore este urmat de peste 600 de medici anual. Conform Academiei Americane de Acupunctură Medicală peste 4 000 de doctori sunt specializaţi în acupunctură în SUA.

În martie 1996 acele de acupunctură au fost declarate instrumente medicale destinate uzului de către profesionişti. Până atunci, acele de acupunctură erau considerate instrumente medicale de clasa a III-a, putând fi folosite doar în proiecte de cercetare aprobate. Datorită statutului experimental, multe companii de asigurări au refuzat să acopere costurile cerute de acupunctură. Modificarea statutului a dus la mai multă practică în domeniu şi mai multe cercetări realizate folosind ace.

Cea mai des oferită explicaţie dată în apărarea acupuncturii este că aceasta funcţionează. Ce înseamnă acest lucru? Cu siguranţă nu înseamnă că în urma înfigerii acelor în corpul cuiva se deblochează chi-ul. În cel mai bun caz, înseamnă că uşurează vreo afecţiune medicală. Cel mai adesea înseamnă doar că pacientul este satisfăcut şi se simte mai bine momentan. Cercetările din ultimii douăzeci de ani au eşuat să demonstreze că acupunctura este eficientă împotriva oricărei boli, iar efectele observate sunt probabil cauzate de o combinaţie de aşteptare, sugestie, contra-iritare, condiţionare şi alte mecanisme psihologice. Pe scurt, majoritatea rezultatelor benefice înregistrate se datorează schimbării stării de spirit, efectului placebo şi erorii regresive.

Doar pentru că durerea a dispărut după şedinţa de acupunctură nu înseamnă că este un rezultat al tratamentului. Durerea cronică în general apare şi dispare. Un tratament alternativ aşa cum este acupunctura este de ajutor doar când durerea atinge nivelul maxim. Regresia naturală va determina scăderea intensităţii durerii odată ce a atins nivelul maxim. De asemenea, mult din sprijinul acordat acupuncturii se bazează pe dovezi sub formă de mărturii ale clienţilor mulţumiţi. Din nefericire, pentru fiecare anecdotă despre cineva a cărui durere a scăzut prin acupunctură se poate să existe o anecdotă despre altcineva a cărui durere nu s-a ameliorat, însă nimeni nu înregistrează eşecurile.

Cu toate acestea este posibil ca inserarea de ace în corp să aibă unele efecte benefice. Cel mai mare succes se obţine în zona de control a durerii. Studiile au arătate că multe puncte de acupunctură sunt bogate în terminaţii nervoase. Unele cercetări arată că inserarea de ace în anumite puncte afectează sistemul nervos şi stimulează producerea de analgezice naturale cum sunt enorfinele şi enchefalina de către organism şi determină eliberarea anumitor hormoni neurali inclusiv serotonina. O altă teorie sugerează că acupunctura blochează transmisia impulsurilor cauzate de durere către sistemul nervos central.

Există dificultăţi întâmpinate de orice studiu al durerii. Nu numai că măsurarea durerii este complet subiectivă, dar acupuncturiştii tradiţionali evaluează succesul tratamentului subiectiv bazându-se pe propriile observaţii şi răspunsurile pacienţilor mai de grabă decât pe teste obiective de laborator. Mai mult, multe persoane care jură că acupunctura funcţionează adesea fac multiple schimbări în viaţă în acelaşi timp ceea ce face dificilă izolarea factorilor cauzali semnificativi într-un grup de control.

Unele studii dedicate acupuncturii sprijinite de Biroul de Medicină Alternativă de la Institutele Naţionale de Sănătate încearcă să mimeze grupuri de control tradiţionale necesare studiilor, dar nici un studiu de control nu va înregistra dacă chi-ul a fost deblocat sau dacă yin şi yang sunt sau nu în armonie. Studiile de control care folosesc măsurători obiective ale succesului tratamentului ar putea totuşi determina cât din succesul acupuncturii se datorează nici mai mult nici mai puţin decât estimării subiective a părţilor interesate. Astfel de studii ar putea determina şi dacă unele efecte sunt de lungă ori scurtă durată.

În final, acupunctura nu este fără riscuri. Există rapoarte ale unor cazuri în care au fost perforaţi plămâni şi vezici, ace rupte şi reacţii alergice la ace conţinând alte substanţe în afară de oţel chirurgical. Acupunctura poate fi dăunătoare fetusului la începutul sarcinii deoarece poate stimula producţia de hormon adrenocorticotropic şi oxitocin care afectează travaliul. Există de asemenea posibilitatea apariţiei unei infecţii datorită acelor nesterilizate. Iar unii pacienţi vor suferii din simplu motiv că au evitat un tratament eficient cunoscut al medicinii moderne.

Surse: